După cele cinci volume atît de personale de versuri (Evenimentul zilei, Ingineria poemului de dragoste, Sanatoriul de boli discrete, Spirt. Muzeul întîmplărilor de ceară, aproape. atît de departe), şi un confort 2 îmbunătăţit (în colaborare cu Ioan Es. Pop), în 2010 Lucian Vasilescu şi-a reunit opera poetică înInstitutul de Poezie Legală, două volume, apărute la Editura Vinea. În ianuarie 2012, anunţa pe agentiadecarte.ro că va mai publica o singură carte: „După ce voi publica această ultimă carte, mă voi retrage înăuntrul bucuriei, speranţei şi libertăţii din care mă nutream, scriind, înainte de 1989. Doar că n-am să mai public. Nu vreau să sune patetic, dar pentru mine poezia a fost (şi este) un fel de a scrie, complementar unui fel de a fi. Şi aş vrea ca aşa cum a fost (şi încă este), aşa să şi rămînă“.
Din acest volum, care se va numiŢara mea, viaţa mea, dragostea mea (despre modesta mea ratare personală), a citit joi, 26 aprilie, în Sala de Consiliu a Facultăţii de Litere din Bucureşti, la o nouă ediţie a Cenaclului Universitas, Lucian Vasilescu. „It might have been wrong – but this was my life, not my choice.“
dragii mei, vă scriu din mine însumi, unde am ajuns cu bine. vremea, pe aici, e frumoasă. apa e liniştită. locuiesc la acelaşi etaj cu doi oameni drăguţi: un tîmpit şi-o tîmpită. m-am întrebat de mai multe ori la ce bun, apoi m-am luat cu treaba. am cărat în cîrcă lucruri, oameni şi întîmplări. pe mine însumi, adeseori. acum trăiesc în altă parte. citesc o altă carte. scriu. cum alţii prooroceau în pustie, scriu şi eu în pustiu. în nisipul pe care-l va linge marea. în nisipul vecin cu disperarea. lumea se duce de rîpă. eu aş vrea să rămîn. să rămîn, peste pustia nisipurilor singur stăpîn. oare din întîmplare, în limba mea, dimineaţă rimează cu greaţă? oare din întîmplare, în ţara mea, lumina e întuneric? oare din întîmplar