În cel de al VII-lea volum dinOpere de I.L. Caragiale, editat în 1942 de Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, întîlnim trei scrisori adresate scriitorului şi politicianului Barbu Delavrancea, toate după anul 1907. Iată însă o carte poştală ilustrată, expediată de undeva din nordul Germaniei, de la Travemünde, un important punct de trecere cu feribotul spre Scandinavia, de unde, la 7 iulie 1906, Caragiale îi trimite la Bucureşti, prietenului Barbu Delavrancea, aflat în strada Primăverii nr. 52, o ilustrată, cum numim noi astăzi acel tip de cartolină. Elementul amuzant, pe care nu vreau să-l trec cu vederea, este antetul: cartolina are inscripţionată pe verso, în nu mai puţin de 15 limbi, identitatea sa, limba română negăsindu-se între acestea... Dacă studiem ştampilele poştei, constatăm că poşta română aplica ştampila de primire trei zile mai tîrziu, pe 10 iulie 1906! Nu este o glumă. Poşta mergea, domnilor, doamnelor şi domnişoarelor, nu era joacă! Trei zile făcea o cartolină din Germania pînă în România! Şi asta la începutul secolului al XX-lea, cînd expediţiile şi transporturile poştale se făceau pe calea ferată. Vederea prezintă o panoramă unicoloră, verzuie, din rada portului de la Marea Nordului, în prim-plan fiind plasat un bătrîn lup de mare. O figură de viking, cu barba albă şi trăsăturile unui om călit pe mările şi oceanele lumii. Caragiale îi scrie prietenului Delavrancea, încadrînd rîndurile sale în peisaj, cu acea caligrafie exemplară. Textul are două părţi – una scrisă deasupra vapoarelor, cealaltă fiind sub acestea. Iată conţinutul acestor mesaje. Primul: „Frate Barbule, mi-e tare dor de scrisoarea ce mi-ai promis. Vezi-l pe Gr. Cernescu – are să-ţi comunice ceva de la mine. Fiţi sănătoşi şi veseli. Al tău, Caragiale“. Al doilea mesaj: „Cum îţi pare acest bătrîn lup de mare? Aşa e că pare a fi portretul comandorului Georgescu? E foarte nost