Eu una nu-l inteleg pe Mircea Diaconu si pace. Omul nu este un fripturist ratat lipit si el de politica precum de gard in speranta sa prinda nitel cheag, sa se ajunga.

Omul este un actor foarte cunoscut, foarte apreciat, cu o cariera remarcabila in spate, este un nume in cultura romaneasca. Scandalul la care se expune acum si pe care-l amplifica prin cramponarea de functie nu face decat sa ciobeasca un blazon la care dl. Diaconu ar trebui sa tina cu mult mai mult decat la o leafa de ministru.

Ca la un moment dat, director de teatru fiind, a picat in pacatul unor aranjamente pentru sotia sa, pana la urma pot intelege. Nu scuza, nu accepta, dar pot intelege. Li s-a intamplat si altora sa pice in pacatul lacomiei. Dupa cum trebuie sa admitem ca pacatul lui Mircea Diaconu ar fi o firmitura pe langa pacatele altor oameni politici ale caror contracte ilegale le-au adus sume incomparabil mai mari.

Mircea Diaconu isi neaga vinovatia si are dreptul sa o faca si sa fie socotit nevinovat pana cand o instanta va dovedi altfel. Legal, poate ocupa pana atunci orice functie. Dar pana cand acest lucru se va intampla, daca se va intampla, Mircea Diaconu este suspect. O minima cunoastere a psihologiei maselor spune ca o persoana publica acuzata este socotita mai degraba vinovata de cea mai mare parte a opiniei publice. Asa ca modalitatea de a depasi cat mai usor o perioada critica, chiar si atunci cand crezi cu tarie in propria nevinovatie, este o oarecare discretie pe perioada anchetei si a procesului.

A te sui intr-un scaun ministerial in timp ce esti anchetat penal este o imensa greseala. Si am sa va dau un exemplu. Stirea privind cele trei noi acuzatii de conflict de interese emise de Parchet la adresa ministrului Culturii s-a lasat cu breaking news si a deschis multe jurnale. Sunt gata sa pun pariu ca aceleasi acuzatii la adresa act