Sărbătoarea Republicii Italiene, marcată la 2 iunie, umbrită în acest an de tristeţe datorită victimelor recentelor seisme din zona Bologna, rămâne ziua celebrării naşterii naţiunii, o sărbătoare pentru democraţie, pentru cetăţeni şi mai ales pentru spiritul patriotic şi orgoliul naţional. Este principala sărbătoare naţională civilă a ţării, amintind de referendumul din 1946, când poporul italian, după ani de război, a fost chemat să decidă forma de guvernământ, între monarhie şi republică.

Zumzetul capitalei italiene te învăluie imediat şi forfota străzii îţi imprimă ritmul alert al italienilor. Pentru cei veniţi ocazional la Roma, locuitorii ei ocupă un loc aparte în variata scenă a caracterelor italiene. Sunt diferiţi de torinezi, de veneţieni sau de florentini. Vorbesc cu vehemenţă şi cu ample mişcări de mâini „romanaccio", dialectul cu accent trenant şi bogat în invective savuroase. Sunt superstiţioşi şi o pisică neagră întâlnită dimineaţa suscită nelinişte. Atmosfera alertă a Romei este percepută încă de dimineaţă, când nenumăraţii angajaţi ai ministerelor sunt la posturi la ora opt, după ce şi-au băut cafeaua. La amiază este sacro-santa siestă. Magazine, administraţie, totul este închis şi activităţile se reiau după-amiază, între 15.30 şi 16, confirmând dictonul „în timpul siestei, doar câinii şi francezii se plimbă". Fără a lua în seamă această regulă, turistul îşi vede de drumurile alese. Un capuccino băut rapid şi o îngheţată aleasă din câteva zeci de sortimente te ajută să menţii ritmul „zilelor romane".

Toate drumurile duc la Roma, potrivit unei vechi zicale latine, şi, odată ajuns în fascinanta capitală a Italiei, înţelegi de ce i se mai spune „Cetatea eternă". Gazda celui mai mic stat din lume, Vaticanul, Roma are religia în inimă şi istoria în fiecare străduţă. Cândva capitala lumii, centrul nesfârşitului Imperiu Roman, Roma este ast