În toate capitalele Europei se vorbeşte acum despre "creşterea economică". O formulă destul de vagă, dar care a devenit o obsesie. Europa este din când în când traversată de astfel de frisoane lingvistice. În ultimii doi ani, expresia dominantă a fost "disciplină bugetară". Acum, liderii europeni descoperă că, fără "creştere economică", "disciplina bugetară" nu duce la nimic bun sau, mai bine spus, duce la indignare, injustiţie, explozie a extremelor, chiar la depresiune nervoasă. Grecia este cazul cel mai grav de ţară distrusă aproape în urma unei terapii bazate exclusiv pe "disciplină" şi pe "austeritate".
"Continent sinistrat, caut creştere economică". Dacă Europa ar fi să dea un anunţ la mica publicitate, cam acesta ar trebui să fie textul. Într-o lume în care banul şi comerţul dictează toate regulile de conduită, Uniunea Europeană caută cu disperare pe piaţă un produs imposibil de găsit pentru moment, numit "creştere economică". Minţi ilustre, economişti celebri, oameni politici cu experienţă, experţi de tot felul, bancheri şi consilieri financiari participă în prezent la tot felul de reuniuni de tip "brain storming" pentru a "găsi" reţeta-miracol a "creşterii economice". Termenul este anglo-saxon şi desemnează o metodă specială de lucru: un grup de profesionişti, cărora li s-a dat din timp o temă de reflecţie, este convocat, şi participanţii îşi storc creierul în comun pentru a găsi o soluţie la o problemă. Fiecare are dreptul să spună ce gândeşte, chiar şi ideile cele mai extravagante sunt bine venite, iar dacă unii membri ai grupului spun şi prostii nu contează, important este ca din focul discuţiei să se nască o soluţie, să apară o revelaţie.
Şefii de stat şi de guvern ai grupului G8 s-au reunit recent la Camp David în Statele Unite cu acest scop, pe 23 mai s-au reunit europenii la Bruxelles, o nouă reuniune la nivel înalt a Uniunii Europene
