Vârtejul provocat de crizele politice din ultimele luni şi campania pentru alegerile locale mi-au remintit un episod petrecut în urmă cu 86 de ani, cam în aceleaşi circumstanţe... Adică tot pe vremea alegerilor locale şi tot la ceasul retragerii unui guvern – al majorităţii – şi al înlocuirii lui cu unul format din reprezentanţi ai opoziţiei.
Se întâmpla în martie 1926. Parlamentul tocmai dezbătuse şi votase o nouă lege electorală. Opoziţia susţinea că, în baza noii legi, Parlamentul "nu mai funcţiona valabil", majoritatea formată la alegerile precedente nu mai era legitimă, deci nici Guvernul nu mai era legitim. Puterea nu-şi nega legitimitatea, dar, în perspectiva noilor alegeri, considera oportun ca Guvernul să-şi dea demisia. Ceea ce se şi întâmplă. Mă rog, asta e povestea pe scurt, pentru că nu suntem aici în pagina de analiză politică, nici în cea de arheologie partidică, ci în cea de... gastronomie.
Spuneam doar că acest context mi-a amintit de festinul pe care liberalii l-au dat... în onoarea retragerii lor de la guvernare. Fapt neobişnuit, e drept. De obicei benchetuieşti când obţii ceva, nu când pierzi. Partidul condus de Ionel Brătianu trebuie totuşi să fi avut un motiv să dea o petrecere, condusă de celebrul (în epocă) maître d’hotel Migliorini şi cu un meniu de zile mari: "Caviar frais (caviar proaspăt)/ Darne de Morun Poché (Morun poşat)/ Pomme Vapeur S-c. Revenir (Cartofi preparaţi la abur)/ Zephir d’York à la Cumberland (fileu de porc cu sos Cumberland)/ Cuissot de Veau Bigarré (pulpă de viţel Bigarré)/ Salade de laitue (Salată de lăptuci)/ Bombe Surprise (bombă de îngheţată)/ Langies de Chat (limbi de pisică)/ Fruits (fructe)/ Café/ Ţuică, mastică/ Vermout, Cinzano/ Dealu Mare superieur/ Crement Boulevard/ Champagne Rhein, Cointreau Triple Sec".
Înainte de a vă oferi măcar una dintre reţetele de la meniul neobişnuitului banchet, d
