Pirul dezvolta in pamant o tulpina subterana, lunga, de cativa metri, numita rizom, care contine zaharuri, insulina, substante mucilaginoase, saponozide si uleiuri volatile, cu proprietati antimicrobiene, saruri de potasiu si siliciu, acid salicic, vitaminele A si B, substante folositoare in tratarea diferitor boli.
In scop medicinal, de la pir, se folosesc acesti rizomi, tulpini subterane, care se recolteaza primavara, dupa aratul terenului, dar si toamna.
Inca din vechime, pirul este cunoscut pentru proprietatile sale diuretice, lucru confirmat si de catre medicina moderna.
Prin diureza pe care o produce, pirul, sub forma de infuzie sau pulbere, amelioreaza bolile de rinichi si vezica, aduce o imbunatatire in guta, reumatism, diferite boli de piele, dermatoze, eczeme, celulita, si chiar boli de ficat, marind secretia biliara.
Datorita siliciului din compozitie, pirul este considerat un tonic si remineralizant al sistemului osos. Pirul se recomanda si in caz de bronsite si raceli, deoarece produce transpiratie, favorizand, in acest fel, scaderea febrei si eliminarea toxinelor din organism.
Infuzia din pin se prepara turnand o cana de apa clocotita peste una-doua lingurite de planta uscata si maruntita. Se acopera vasul si se lasa la infuzat timp de 10-15 minute, dupa care se strecoara si se bea cald, cate trei-patru cani pe zi, in caz de afectiuni respiratorii, intoxicatii, obezitate, dischinezie biliara, guta si reumatism.
In lupta contra celulitei se poate face un amestec de pir cu cozi de cirese, cate 20 de grame din fiecare, la un litru de apa. Cand apa incepe sa clocoteasca, se adauga plantele, se lasa la infuzat 15 minute apoi se strecoara si se bea cald, neindulcit. Se recomanda cate doua cesti de ceai pe zi.
Pulberea din rizomi de pir se obtine macinand in rasnita de cafea pl