Perceptia generala este ca economia Italiei ar fi mai sigura decat a Spaniei. Dupa sase luni de cainta si penitente, Italia va satisface perfect cerintele fiscale severe ale Uniunii Europene.
Premierul Mario Monti a fost apreciat de aparatorii austeritatii de la Bruxelles pentru ca si-a impus controlul asupra Parlamentului. In ceea ce priveste cheltuielile guvernamentale, planul lui Monti a avut efectul dorit. In timp ce datoria Italiei a urcat anul trecut la 120% din PIB, deficitul anual a scazut la 3,9% si ar trebui sa se plaseze sub 3% in acest an, potrivit The Guardian.
Reusita nu este insa un miracol. Spre deosebire de majoritatea tarilor din UE, Italia nu a facut decat sa renunte la o gama variata de cheltuieli guvernamentale. Pentru a indeparta presiunile asupra guvernarii centrale, cea mai mare parte a masurilor de austeritate a fost impusa de catre regiuni si municipalitatile locale.
Extinderea taierilor de cheltuieli si a majorarii taxelor pot fi vazute acum in ansamblul economiei nationale si devine clar cum o victorie bugetara pe termen scurt se transforma intr-un dezastru economic pe termen lung.
James Nixon, economist la Societe Generale, arata ca, in timp ce mediul de afaceri si consumatorii din UE se confrunta cu dificultati, Italia este cel mai grav afectata.
"Economia italiana pare sa aiba probleme serioase, cel putin in baza raportului privind activitatea industriei prelucratoare si scaderea accelerata a comenzilor. Activitatea din sectorul serviciilor scade, de asemenea, puternic", a spus el.
Italia a raportat deja trei trimestre de scadere economica si este posibil ca cifrele care urmeaza sa fie publicate in iulie sa dezvaluie o contractie economica pentru tot anul. Mai exact, economia a scazut cu 0,8% in primele trei luni ale anului, dupa o contractie de 0,7% in ultimul trim
