Criza din zona euro (UM) se acutizeaza. Este tot mai in atentie acum Spania, care intra in alta categorie prin dimensiunea economiei; la ea se vede mai bine ingemanarea crizei datoriilor suverane cu cea a sectorului bancar, cu indatorarea sectorului neguvernamental. Desi au fost sustinute de Guvern direct si indirect (vezi si preluarea Bankia) situatia celor mai multe banci spaniole devine tot mai dificila in conditiile unei consolidari fiscale ce adanceste recesiunea; au loc miscari de lichiditati ce ilustreaza aversiunea fata de risc si fragmentarea sistemului bancar in zona euro pe aliniamentul performantei economice si perceptiei de catre piete. Exista un pericol mare ca lichiditati sa plece masiv din economiile periferice catre altele, cu bonitate superioara; din Grecia s-a intamplat deja, acum se simte si in Spania

Integrarea financiara este atat de profunda in zona euro, in Uniune in general, incat gestionarea crizei reclama masuri care sa previna o “fuga” a lichidatilor ce nu ar mai putea fi stapanita. Este motivul pentru care Comisia Europeana si Banca Central Europeana vorbesc despre posibilitatea ca Facilitatea pentru Stabilitate Financiara (EFSF)/ESM sa asiste grupuri bancare ce au nevoie de capitalizare, despre nevoia instituirii unei scheme de garantare a depozitelor in zona euro, care sa depaseasca granitele nationale –si care ar face parte din mersul spre o uniune bancara. Interventia BCE, prin imprumuturi acordate bancilor la dobanzi minuscule si achizitii de obligatiuni suverane sunt alte masuri utilizabile pentru a se evita scenariul cel mai rau. Trebuie mentionat in acest context ca emisiuni de euro-obligatiuni nu sunt inca acceptate de Berlin, nici macar in formula propusa de grupul de consilieri economici ai Cancelarului (un “Debt Redemption Fund”, care ar insemna o mutializare partiala a datoriilor suverane).

Daca se va recurge l