China este gata pentru a deveni următoarea superputere a lumii viitoare? Această întrebare şi-a pus-o Robert Skidelski, membru al Camerei Lorzilor, profesor emerit de economie politică, la Universitatea Warwick, din Marea Britanie, pe 4 iunie, într-un articol publicat – detaliu semnificativ – la Moscova.
Cu numai 24 de ore înainte, la Bucureşti, premierul României participa la lansarea volumului păstorit de Paul Dobrescu, o subtilă mănuşă politică aruncată guvernanţilor de ieri şi de azi, de la Bucureşti: Henri Kissinger, DESPRE CHINA. Ce susţinea Robert Skidelski, în materialul lui, intitulat “China nu va fi o superputere în curând?” Reamintea creşterea economică a Chinei, cu mai mult de 8 procente pe an, în timp ce statele aparţinând arealului dezvoltat al lumii rămân împotmolite în recesiune, sau se află foarte aproape de aceasta.
Republica Populară Chineză are deja cea de-a doua mare economie, în lume, care va fi cea mai mare în 2017. Iar creşterea cheltuielilor sale militare nu a făcut decât să confirme decizia Beijingului de a continua ascensiunea sa spre zona dominată, momentan, de Statele Unite. Cum privesc americanii întărirea economică şi militară a Chinei? Ca o provocare existenţială. Cum judecă Skidelski existenţa unei singure superputeri? Ca o stare anormală, cea opusă fiind coexistenţa “uneori paşnică, alteori războinică”, a câtorva mari puteri. Chestiunea sensibilă, în viziunea profesorului britanic, fiind nu dacă locul SUA va fi luat de China, ci dacă această mare ţară va începe să îşi asume atribuţii ale unei puteri mondiale, în mod special responsabilitatea pentru ordinea globală.
Dintr-o asemenea perspectivă, lansarea volumului îngrijit de Paul Dobrescu are un rost clar, mai ales că, după cum susţine editorul: “nu avem de-a face cu o lucrare obişnuită, care să analizeze China şi evoluţia sa în acord cu pattern-urile obişnuite f