Mihai Razvan Ungureanu s-a vrut a fi un proiect care sa salveze PDL si, implicit, pe Traian Basescu. Calculele au fost facute aproape perfect. S-a gresit in detalii.
M.R. Ungureanu nu are priza la popor. Si, din nefericire pentru el, nici macar la intregul spectru al intelectualitatii romanesti. Prea arogant ca sa trezeasca simpatia colegilor, prea scortos si pretentios pentru a emula multimile, MRU a esuat inainte de a se porni. Iar campania pe care o duce pentru ONG-ul nou infiintat nu va avea rezultatele care sa-i permita sa schimbe soarta alegerilor din toamna.
Pornit prea tarziu si in acelasi timp prea devreme, Ungureanu nu a pierdut batalia pentru marea emulatie a ungurenilor sai pentru ca a fost inlaturat de la putere. Dimpotriva, cu cat ar fi stat mai mult in fruntea Guvernului, cu atat ar fi adunat frustrari si mai mari in randul romanilor.
Debarcarea de la Guvern ar fi trebuit, intr-o logica normala a sentimentelor maselor, sa-i asigure o si mai mare simpatie in randul electoratului. Nu doar sondajele o spun, dar si constatarile de bun simt ale vietii sociale: MRU nu s-a transformat intr-un factor de coagulare pentru nimeni.
Ascultandu-l pe Mihai Razvan Ungureanu din nou in emisiunea de la Realitatea Tv, cred ca poate fi inteles si mecanismul prin care fostul premier isi alunga constant dar sigur ungurenii de langa el. Nu e aroganta. Nici pretiozitatea. Si nici macar sofismele mult prea des folosite ca sa isi peticeasca lipsa de sinceritate si coerenta din program. Nu e nici lipsa unui program. De altfel, MRU a intuit corect ca in societate exista o asteptare enorma pentru un lider care sa salveze tara din mizeria generala a politicii.
Si exista. De la cele mai elitiste medii pana la oamenii nu atat de interesati de politica, din mediul rural, cu totii asteapta sosirea unui Mesia care sa salveze ta
