Exista astazi o frenezie USL si o tendinta de a uita de PDL, daca ar fi sa dam crezare tuturor sondajelor de opinie care apar pe piata. Insa astfel de masuratori si-au aratat limitele la noi de atatea ori, ca ar fi o naivitate sa te increzi in ele.
Desigur, alegerile locale nu vor putea fi nici ele considerate un prea bun barometru din perspectiva politica, pentru ca acolo in principiu votul exprima preferintele pentru anumiti oameni, in primul rand, si abia apoi trendul politic al partidelor din care fac parte.
Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti - asa spune o vorba din popor. Desi ea este perfect valabila la nivelul partidelor, acolo unde fiecare partid care a ajuns la putere nu a facut decat sa isi consolideze puterea, nu stiu cat de raspandita este ea la nivelul judecatii individuale in randul electoratului. Pentru ca oamenii sunt mai degraba tentati sa uite. Si le vor da uitarii si pe cele rele, si pe cele bune, aruncandu-se apoi cu ochii larg inchisi in bratele celui care-i puternicul zilei.
In postura asta isi imagina PDL ca se afla in 2009, cand incerca sa schimbe legea electorala astfel incat sa domneasca mult si bine. Nu a fost pentru cine s-a pregatit, USL a venit pe nepusa masa si a luat potul cel mare.
Noua lege electorala combinata cu inclinatia de a vota USL in masa ar putea avea insa rezultate ciudate, uluitoare la alegerile din toamna. Un monstru si doi, maxim trei soricei prin Parlamentul Romaniei nu ar fi o imagine prea reconfortanta.
Si desi, dupa toate probabilitatile si previziunile externe, va urma o perioada in care criza economica va reveni peste tot in lume, iar o majoritate politica stabila si puternica este un avantaj si o garantie pentru trecerea cu bine prin zone de turbulente, PDL nu trebuie lasat sa dispara.
Ar fi o pierdere in primul rand experienta no
