Dupa cateva greseli una dupa alta, relatiile dintre Romania si Ungaria s-au reintors in punctul de plecare: nu ne scoatem ochii, dar nici palaria unii in fata altora. Pentru ca politicienii, in pofta lor neostoita de putere, recurg la arme letale ale trecutului, fara sa se sinchiseasca de legile in vigoare. Si nici cei pusi sa aplice legile nu le aplica, iar situatia tinde sa degenereze.
"Din greseala in greseala, spre victoria finala", suna un adagio ceausist din care se intelegea ca, oricate greseli ar face, partidul comunist obtine victorii dupa victorii. In ziare si la TV, ca in fapt, noi o duceam tot mai greu.
Greselile se platesc
Azi insa greselile politice costa imens, iar costurile trebuie asumate de impricinati. De pierdut oricum pierdem toti: si cetateni romani, si maghiari. Si USL, si PDL, si PCM. Suspiciunile deja cresc, deocamdata din partea simpatizantilor PCM, ai partidelor Jobbik si Fidesz, ai Parlamentului Maghiar, inclusiv ai lui Kover Laszlo.
Cum s-a ajuns aici? Ca de fiecare data, prin neglijenta si nepricepere: diplomatia este o stiinta, nicidecum o improvizatie de azi pe maine. Pentru ca nepriceperea si amatorismul nostru funciar au sters cu buretele doua decenii de eforturi: sedintele comune ale celor doua guverne, Ferenc Gyurczany si Calin Popescu-Tariceanu, bunele oficii intre cele doua parlamente si intre alte institutii de stat acum au devenit amintiri.
Ce avem unii cu altii?
Dar inceputurile necazurilor sunt mai vechi. O multime de evenimente tulburara vechiul spatiu transilvan dupa ce avantul libertatii iscat in 1989 a intunecat valorile ratiunii si ale bunei convietuiri: 15 martie 1990, conflictele etnice de la Hadareni...
Insa sa nu te gandesti la consecintele funeste ale reinhumarii lui Nyiro Jozsef, poet fascist, amestecat intr-o serie neagra de evenimen
