Situatia Orientului Mijlociu dupa asa numita “Primavara Araba”.  Provocate conform unui plan anume sau spontane, revoltele din lumea araba au un singur rezultat cert – dictaturile laice ale Orientului Mijlociu intr-un fel sau altul au fost sau vor fi schimbate de “democratii islamice”, de genul celei din Iran sau dictaturi fundamentaliste, asemanatoare celor din Arabia Saudita – ambele forme de guvernare avand un numitor comun, impunerea legii islamice – sha’aria. De la Vest spre Est: În Maroc - prerogativele regelui au fost diminuate, noul guvern ales democratic  coabiteaza deocamdata cu parteneri laici, sub o monarhie cu prerogative care conduc spre o monarhie constitutionala. În Algeria - dupa alegerile de luna trecuta, a castigat o coalitie formata din fostele partide guvenamentale, impreuna cu partidele islamiste moderate, detinand impreuna 286 de locuri in parlament, din cele 462 de locuri existente (62%). Opozitia islamica  contesta rezultatele alegerilor. Probabil ca daca alegerile nu ar fi fost fortate, islamistii radicali ar fi castigat alegerile. Situatia generata de un somaj extrem de ridicat in randurile tinerilor genereaza nelinisti continue, care se pot transforma foarte repede in evenimente asemanatoare cu cele petrecute in Libia. În Tunisia – partidul Renasterii Nationale (Ennahda) este un partid islamist moderat, care a castigat ultimele alegeri din Octombrie 2011, primele dupa alungarea dictatorului Ben Ali. Situatia este stabila, toata legislatia laica a fost abolita, se practica deocamdata un islam moderat, care permite coabitarea in cele mai multe cazuri. În Libia – o semi-anarhie, cu tendinte clare de dezagregare  a statului national in provinciile istorice. Deocamdata coeziunea este asigurata de beneficiarii economici al revolutiei anti-Gaddafi. In majoritatea teritoriului libian este aplicata o stricta sha’arie si grupuri de fosti-revolutiona