Este nevoie de coalitii internationale care sa faca fata amenintarilor si provocarilor comune. In aceste conditii, puterea devine un joc cu suma pozitiva, iar retelele si interconectarea devin sursa relevanta de putere. Resursele de putere trebuie convertite in strategii de succes. America nu poate sa mai rezolve problemele lumii de una singura, dar nici lumea nu poate sa le rezolve fara America, avertiza Clinton in varianta feminina. Pentru aceasta este nevoie de ceea ce Joseph S. Nye jr. numeste „putere inteligenta" (in Viitorul puterii, Polirom, Iasi, p.9). Lumea nu este nici unipolara, nici multipolara, nici haotica, ci toate trei deodata, crede autorul. Puterea tinde sa devina pluridimensionala, iar factorii hard isi pierd din importanta in favoarea factorilor soft. Tot Nye teoretizase „puterea soft", dar aici el ne propune, cum spuneam, un alt concept, cel de „putere inteligenta", singura forma viabila de putere, care imbina constrangerea cu persuasiunea. Autorul face si predictii interesante privind puterile viitorului, indicand si el declinul S.U.A. si ocuparea primelor locuri ale ierarhiei de catre China, India, Brazilia si Rusia. Recursul la puterea dura poate submina in ochii lumii pretentiile de legitimitate cele mai indreptatite si semana frica si lipsa de incredere. Este cazul interventiei Rusiei in Georgia, din 2008, bunaoara. Mult mai de succes poate fi atractivitatea economica si culturala. Or, Rusia cauta dragoste cu forta si cu bani, ambele neautentice. Diplomatia economica si cea culturala sunt mult mai puternice pe termen lung. Uitati-va cat de mult a castigat China prin organizarea Olimpiadei din 2008. Apoi, prin fondarea in intreaga lume a catorva sute de institute Confucius, atragerea de studenti straini si investitii in audiovizual, China si-a sporit foarte mult asa-numita „putere blanda". Reputatia sa internationala a crescut foarte mult. Ac