Ameninţări, şantaj, bătăi crunte - ba chiar şi crime - acestea sunt nelipsite de la toate sesiunile de alegeri, fie ele locale sau generale, de dinainte de Primul Război Mondial şi din perioada interbelică. Aproape că nu conta cine se afla la putere - conservatorii, liberalii, ţărăniştii, averescanii etc. etc. - puteai lua liniştit ziarele din oricare dintre anii electorali şi, omiţând denumirea partidului, dădeai peste aceleaşi titluri: "Samavolnicii şi banditisme electorale".

În 1926, în februarie, la alegerile locale, "bandele electorale", ca şi jandarmii acţionau la comanda liberalilor. În mai-iunie acelaşi an, la alegerile generale, comanda venea din partea averescanilor - Partidul Poporului - care, cu generalul Alexandru Averescu (cel care fusese unul dintre eroii Războiului de Reîntregire a Neamului) în frunte, acţiona după aceleaşi principii ca şi partidele "istorice", vechi: trebuie să obţinem victoria cu orice preţ! În 1926, nici unii, nici ceilalţi nu au câştigat-o. Strategiile liberale au fost înfrânte de Opoziţie, în vreme ce metodele lui Averescu ar fi trebuit să-i semneze "decesul politic" (scriau ziarele vremii).

Dar să rămânem în perioada alegerilor locale din 1926 şi să vedem care au fost abuzurile Puterii de atunci. Primul abuz, de la care au pornit toate celelalte, a fost chiar decretul prin care s-a hotărât când să aibă loc alegerile, cu câteva zile înainte de termenul de validare a noilor liste electorale, ceea ce a fost considerat "izvorul fraudelor electorale". S-a votat, deci, după listele din 1925, căci acelea puteau fi uşor măsluite. În plus, unii cetăţeni cu drept de vot, nefiind incluşi în listă, nici nu au putut vota. Acolo unde primarii şi consiliile locale nu probaseră fidelitate faţă de liberali, s-a procedat la înlocuirea lor cu interimari, înainte de campanie şi chiar în timpul ei (în 1922 nu se votase, deci p