Vezi prima postare din acest ciclu. Toate titlurile din acest articol sunt rezumate ale unor articole scrise de Theophyle in ultimele saptamani si nepublicate pe bloguri la nivel de “Creative Commons License”. Israelul este fara indoiala unul din statele Orientului Mijlociu care la prima vedere ar fi putut fi considerat perdant din punct de vedere geopolitic. Relatiile de “pace rece” pe care le-a avut cu Egiptul lui Mubarak au sansa sa se transforme foarte rapid intr-un “razboi rece” cu noul regim care se intrevede la Cairo. Israelienii, la fel ca majoritatea celorlanti jucatori din aceasta regiune, nu au prevazut caderea atat de rapida a lui Mubarak, personal nu cred ca au fost pregatiti pentru acest eveniment. Din fericire pentru ei existenta desertului Sinai ca buffer intre Egiptul rasculat si teritoriul israelian le-a conferit suficienta adancime strategica pentru a se pregati la ceea ce se intampla astazi in Egipt. Intre timp au reusit sa construiasca o linie de aparare (mai solida decat cea existenta) la granita cu Egiptul si sa-si  sporeasca supravegherea electronica in aceasta regiune. Ceea ce au pierdut israelienii in relatiile cu Egiptul va fi platit (ca intotdeauna) de americani – mai mult armament si facilitati de a intari securitatea pe aceasta zona. Pentru cine nu stie, in Sinai se afla o forta armata sub egida ONU – MFO (Multinational Force and Observers – de facto sub comanda americana), care trebuie sa supravegheze asupra tratatului de la Camp David (17 septembrie 1978). Ceea ce se intampla astazi in Siria sunt evenimente care pot aduce avantaje Israelului in cazul in care Bashar al-Assad supravietuieste. In regiunea respectiva un inamic cunoscut este preferabil unuia pe care nu-l cunosti.  Bineinteles ca scenariul are si inconvenientele lui, supravietuirea lui Bashar al-Assad ii poate aduce de facto pe iranieni la granita cu Israelul de la Marea Gal