Năvodari, marţi spre seară. Stare de bine. Mare blândă. Briză. Primul pumn a venit după un mânca-mi-ai şI a unei scatoalce de neam prost. Al doilea pumn a venit fulgerător, ca un atac legat, cum se spune în box. În câteva secunde, încăierarea a cuprins toţi participanţii îngrămădiţi sub un banner generos. Un ins îndesat i-a zis altuia, băi, stârpitură, tu ştii, bă, pentru ce luptă partidul meuĂ...Bă, hai c-aş fi curios să aflu ce vrea rahatul tău de partid...i-a răspuns pipernicitul. Uite colo, benărul de pe stâlp, l-a îndemnat îndesatul: „Împreună pentru o viaţă mai bună”. Stârpitura s-a uitat în sus şI buf, a luat una în plex. L-a îndoit.
Apoi totul a mers ca uns. Cel mai rău a ieşit un pensionar apolitic, care a vrut să despartă treizeci de simpatizanţi. L-au trosnit toţi. I-au mutat nasul şi i-au luat vederea fiindcă îl umpluseră de sânge.
Mangalia, împrejurare politică asemănătoare. Urlete, înjurături. O babă zbiera ca scoasă din minţi: să vină miliţiaaa! A venit. Jandarmii s-au băgat la mijloc şI au luat pumni organizat de la ambele partide. Un poliţist a fost muşcat şI SMURD - ul l-a dus la antirabic. Baba pacifistă strânsese lumea în jur, nu I se părea moral să fii snopit în campanie că oamenii vrea libertate şI că poliţia a intervenit necorespunzător, „de aia s-a şI ajuns la muşcături”. Despre poliţistul muşcat, un tip în şlapi, dubios de bronzat după atâtea ploi opina că „în democraţie nu muşti, o ştiu din Italia, de la unul deştept, Curţio Bonaparte... a scris ceva despre tehnica loviturilor de stat...”
La Băicoi, s-a strigat în gura mare că masele face istoria. Cel mai tare, un tip chel, cu alură de ospătar. Ai lui s-au enervat, au tras de el să-l coboare de pe gard, strigând, boule, ne faci de râs în faţa electoratului. ŞI, dintr-o dată chelul a prins a urla „Trădaaaarrrreee...trădare la Băicoi! ...am să sun la cen