Teama de pericolul extremist a zguduit Romania dupa ce presedintele Parlamentului maghiar a pus piciorul in tara noastra. Victor Ponta este oripilat de faptul ca Laszlo Kover sustine o formatiune politica, Partidul Civic Maghiar, pe care o catalogheaza drept extremista.
Multi jurnalisti atrag atentia asupra recrudescentei extremismului in tara vecina si se tem ca el ar putea fi exportat inclusiv prin intermediul unor agenti electorali precum oficialul maghiar.
Definitia de formatiune extremista data PCM mi se pare cam prea exaltata, cu puternic iz electoral. PCM este cu siguranta mai radical decat UDMR, dar pana la extremism este totusi o cale destul de lunga. Trecand peste aceasta exagerare, sigur ca temerea de extremism este justificata.
In Ungaria, FIDESZ a prins aripi. In Grecia, un partid fascist a reusit sa intre in Parlament (ce-i drept vor fi alegeri noi). In Olanda, extremistii sunt in Guvern.
In Franta, prezidentiabilul extremei drepte a obtinut un scor remarcabil, chiar daca nu a intrat in turul al doilea, iar insumate voturile colectate de extremele stanga si dreapta depasesc o treime din cele exprimate la recentele alegeri din Hexagon. Ramane de vazut cum se vor traduce aceste procente in alegerile parlamentare care au loc in Franta duminica.
Dar niciunde extremismul nu a fost importat. Nu l-a adus niciun strain in buzunar sau in bagaje. Nu s-a produs nicio contaminare transfrontaliera. El a crescut din cauza conditiilor interne si constituie un vot de blam la adresa partidelor din tarile respective.
Extremismul este raspunsul populatiei exasperate de criza si austeritate, de ezitarile, greselile, coruptia celor care o conduc.
Si tocmai din acest motiv, tocmai din cauza performantei mizerabile a guvernelor romanesti, noi suntem printre tarile cele mai expuse acestui peric
