Politicianismul, demagogia, eroismul de hartie. Trei ingrediente fara de care candidatii care se aliniaza la start nu pot fi banuiti ca ar avea vreo sansa in fata unui electorat mult prea dornic de umbrela la aproape 22 de ani de cand se chinuia sa spere ca va merge vreodata liber prin ploaie.
Nimic nu mai are valoare de intrebuintare in afara interesului de partid (si de stat). Un exemplu aparent minor, dar sef peste promotia absolventilor de la scoala adevarului aparent, este legat de tramvaiul minunat de la Cluj, care s-a stricat dupa cateva ore de la instalarea pe sine. Tramvaiul acela despre care spuneam cu ceva timp in urma ca a fost adjudecat in urma unei licitatii dubioase, ultima pregatita de Sorin Apostu, grenada care inca mai explodeaza langa genunchii lui Emil Boc.
Cum ostenii portocalii ai masinariei violete candideaza sau vor candida la parlamentare, scula a fost trimisa in cursa chiar inainte de scrutin, pentru ca oamenii sa o poata admira, solitara si lucioasa, cu Internet la scara si caini mai barbati. Doar ca inaugurarea s-a produs cu calatori la bord, iar stricaciunea are legatura cu reteaua de alimentare cu curent. Daca se intampla ceva mult mai grav, daca murea cineva?
Inconstienta. Oare? Nici vorba. Calcul. De toate felurile. Pentru toti. In numele dorintei de putere care aduce fericire pentru un grup restrans de initiati este permis orice. Un tramvai este umplut de oameni cu toate ca se afla in prima zi de proba, tavanul unei sali de sport contine mai putine grinzi decat scrie pe deviz, soselele contin mai putini centimetri de asfalt decat scrie in reteta, ca sa aiba de lucru firmele de intretinere, cacaua expirata data copiilor este cumparata printr-o oficina de partid, cantinele colcaie de bacterii care-si fac de lucru in branza livrata de seful de tura. Si exemplele pot continua cateva zile.
Ni
