Există în Republica Moldova o competiție surdă între instituțiile de stat și ONG-urile civice pentru obținerea de fonduri din partea donatorilor externi.
O competiție inegală, întrucât structurile guvernamentale sunt din start privilegiate: prevalându-se de poziția lor de putere și de presupusa capacitate de a realiza niște programe de anvergură, acestea câștigă cu ușurință granturi de sute de mii și milioane de euro.
Cele mai multe au fost acordate pentru reforme în justiție, numai că degeaba, când stai să te uiți la ce fel de „dreptate" se împarte în sălile noastre de tribunal. Fondurile europene s-au topit în lucruri și-n activități cât se poate de agreabile: sedii luxoase, calculatoare și aparatură video de ultimă generație, automobile scumpe de teren, „treninguri" de tocat frunze la câini și picnicuri la Vadul lui Vodă, fără ca înțelegătorii sponsori să-i chestioneze prea din scurt pe oficialii moldoveni ce-au făcut cu banii.
Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria" - instituţie privată, non-profit, singura organizaţie de specialitate de acest fel din Republica Moldova, recunoscută pe plan național și internațional - există din 1999. O mică echipă de medici curajoși, în frunte cu doamna Ludmila Popovici, director executiv, a acordat în acest răstimp o generoasă asistență medicală și juridică unui contingent de câteva mii de cetățeni.
E vorba de deținuții din penitenciare, dar și de compatrioți de-ai noștri care, în condiții de libertate, au suportat umilințe, bătăi, mutilări fizice și psihice, demne de Evul Mediu, din partea poliției. Un loc de seamă în acest clasament al durerii revine victimelor evenimentelor din 7 aprilie, tineri care mai poartă pe trup, dar mai ales pe suflet, urmele loviturilor încasate în „coridoarele morții". Între aceștia, doi martori bine cunoscuți: Iurie Crăciuneac și Damian Hâncu. Centrul „Memoria"