Daca la Bucuresti liderii USL se straduiesc din rasputeri sa transmita un mesaj de unitate si coerenta, in campania electorala din teritoriu, Uniunea Social Liberala arata exact asa cum este, o constructie improvizata in a carei supravietuire post electorala nu crede nimeni.
Pentru primaria marilor orase si pentru presedintia consiliilor judetene, cele trei partide ale USL au reusit, mai cu scandal, mai cu buna intelegere, sa-si desemneze candidati comuni, pe care ii sustin cu mai multa sau mai putina tragere de inima. In multe orasele si mai ales comune haosul e insa total: fiecare partid are candidatul lui, fiecare atat sub sigla USL, dar si a partidului propriu, iar baronul de la CJ apare pe afisele fiecaruia dintre ei. Cum o putea el sa sustina concomitent mai multi candidati rivali nu inteleg.
Asadar, in multe localitati, USL propune paractic doi candidati, unul de la PSD, unul de la PNL+PC. Daca alegerile ar fi tot in doua tururi de scrutin, aiureala aceasta nici macar n-ar conta cine stie ce. Am putea spune ca USL si-ar testa astfel candidatii, urmand ca in finala sa ajunga si sa-l sustina pe cel cu sansele maxime. Dar alegerile sunt intr-un tur si castiga cel care aduna cele mai mutle voturi. In aceste conditii, existenta mai multor candidati ai aceleiasi aliante nu conduce decat la o canibalizare reciproca a acestora, strategie abolsut stupida din care nu are de castigat decat reprezentantul PDL, adesea chiar primar in functie. Iar de votat se va vota tot pe pungi de faina, tot pe cumetrii si tot felul de aranjamente facute din curte in curte.
O asemenea situatie aberanta nu arata decat un singur lucru. In mare parte din Romania USL de fapt nu exista. Cele trei partide nu se considera infratite decat in limita unei campanii decente, fara atacuri mizerabile. Fiecare se asteapta ca dupa trecerea alegerilor alianta sa se dest
