- Social - nr. 110 / 8 Iunie, 2012 Nestiinta - factor peren al politicii internationale E momentul de a corecta unele pareri "primite nu se stie cum, nerevizuite de mai multe generatii si care, din nenorocire, formeaza in momentul de fata (anul 1922) baza cugetarii noastre "in chestiuni esentiale”, spunea Nicolae Iorga in cadrul unei conferinte intitulate "Romanii si ungurii”. Hotararile Conferintelor de pace, de dupa Primul Razboi Mondial, au fost viciate de urmatorii factori: 1) conditia de invingator – invins; 2) interesele economice; 3) dezinformarea; 4) nestiinta. Viciate, in sensul indepartarii lor de un optim din punct de vedere al principiului proclamat al autodeterminarii popoarelor. Toti acesti factori au insotit de-a lungul istoriei negocierile ce urmau dupa terminarea conflictelor. Singura problema care se pune este greutatea acestor factori de viciere si ponderea fiecaruia in alterarea unor decizii optime. Recunoscand dezinformarea si nestiinta, ca factori de viciere a deciziilor tratatelor de la Versailles, St. Germain, Trianon, Sevres, Neuilly, recunoastem, implicit, dorinta dominanta a Conferintei de a stabili o pace cat mai dreapta. Prin dezinformare, intelegem actiunile active ale guvernelor si structurilor statale de inducere in eroare a decidentilor, iar prin nestiinta intelegem necunoasterea datelor geografice, istorice si demografice, in conditii de buna-credinta. In continuare, ma voi opri numai la factorul nestiinta, si nu la nestiinta decidentilor din 1919, 1920, care a parcurs deceniile pana astazi. Iata cateva exemple: 1) Intr-un articol din "Financial Times” (17/18 iulie 1999), autorul britanic Niall Fergusson afirma ca 770.000 de germani au parasit teritoriile pierdute, 270.000 de bulgari au parasit Grecia, Turcia, Iugoslavia si Romania, de asemenea 200.000 de unguri au parasit Romania. Ne oprim asupra acestei ultime afirmatii. Ultim