Reşedinţele construite la ţărmul Mării Negre au fost pentru reprezentanţii Casei Regale din România un loc ideal pentru socializare, dar în acelaşi timp au constituit un spaţiu perfect pentru relaxare. Regina Carmen Sylva şi-a construit refugiul la capătul digului, în dana 0.

"Cuibul reginei" era o casă mică, în formă de vapor, în care stătea acolo vara. Regele Carol I stătea la reşedinţa din oraş, dar o vizita pe regină, luau ceaiul împreună. Regina stătea de multe ori numai cu gărzile de onoare, în acord cu furtuna, în comuniune cu vapoarele, cu mediul marin. „Regina avea invitaţi pe care îi primea cu dragă inima, iar oamenii se simţeau foarte bine. Regele Carol I se ducea şi lua masa cu regina, de fiecare dată, deşi de obicei dormea în palat, în reşedinţa regală. Regina prefera să doarmă între valuri şi lângă zgomotul mării. Era o persoană foarte sensibilă. De altfel, se şi ştie, a fost un poet sensibil, sub pseudonimul Carmen Sylva", apreciază criticul de artă Doina Păuleanu. Locul preferat al familiei regale se dă în folosinţă în jurul anului 1911. Clădirea avea la parter un loc în care stăteau gărzile. La etaj erau un salon de primire, dormitorul şi câteva camere, în plus a fost proiectată o terasă foarte frumoasă deasupra mării, de unde regina, mai ales către bătrâneţe, îmbrăcată în alb, cu părul lung şi alb, stătea pe terasă şi ura vapoarelor care plecau în larg „Drum bun!" şi „Noroc!". Tot echipajul se aduna pe punte şi o saluta pe regină la plecarea şi la venirea în port.

Devastat de incendiu

În apropierea „Cuibului Reginei" s-a construit Farul Carol I, dat în folosinţă în 1913. În ianuarie 1927, „Cuibul" a fost devastat de un puternic incendiu.

„Amploarea incendiului a fost dată şi de materialele din care era construită clădirea, preponderent lemn, prelată, hârtie, după care s-a trecut la utilizarea preponderent a pietrei şi