Criza datoriilor din zona euro nu a rezultat ca urmare a lipsei de vointa politica sau a consolidarii economice in anii 1980 si '90, inainte ca moneda euro sa fie introdusa, ci mai degraba a fost o consecinta a indepartarii treptate de politicile promovate de regulile initiale ale uniunii monetare, considera Niels Thygesen, unul dintre creatorii monedei unice.
"Cursa spre moneda unica... intre finele anilor '80 si sfarsitul anilor '90 a fost o perioada relativ buna, marcata de o semnificativa convergenta economica intre statele europene. S-a realizat o convergenta intre ratele de inflatie si chiar si tarile despre care se considera ca intampina dificultati in adoptarea euro, tarile mediteraneene, s-au descurcat bine, deoarece au beneficiat de o scadere masiva a dobanzilor, care a dus la introducerea monedei euro", a spus Thygesen, in prezent profesor emerit de Economie Internationala la Universitatea din Copenhaga, pentru CNBC.
Dobanzile au scazut puternic in Italia, Grecia, Spania si Portugalia, ca urmare a procesului de introducere a monedei euro. Multi analisti considera ca, in urma acestor reduceri de dobanda, tarile europene nu au mai fost capabile, in perioada de recesiune, sa isi deprecieze monedele pentru a stimula exporturile si au ezitat sa reduca dobanzile, pe fondul ingrijorarilor privind riscul cresterii inflatiei.
Potrivit lui Thygesen, problemele au devenit evidente doar dupa ce euro a fost introdus.
"Eforturile pentru a continua procesul de consolidare, de a face reformare structurale au esuat", a explicat economistul.
Totusi, el recunoaste ca a existat o "anumita naivitate" in momentul crearii monedei euro. "Este posibil sa fi existat o supraestimare a efectelor pozitive ale monedei unice asupra economiilor. In acest sens, a existat o anumita naivitate", a spus Thygesen.
El a ada
