La Olimpiada de la Atlanta, din 1996, echipa de gimnastică a Statelor Unite cucerea aurul olimpic pentru prima dată în istorie. Printre "cele 7 magnifice", aşa cum au fost numite sportivele americane, s-a aflat şi Dominique Moceanu. Era mezina lotului. Dar în spatele zâmbetului şi a medaliilor strălucitoare Dominique ascundea suferinţă şi durere, cauzată de oamenii în care a avut cea mai mare încredere.
Părinţii gimnastei, Dumitru şi Camelia Moceanu, au venit din România în SUA la începutul anilor '80, pentru a scăpa de teribilul regim Ceauşescu. Ambii au fost sportivi şi şi-au pus mari speranţe în primul lor copil.
"Tatăl meu a vrut o viaţă mai bună", povesteşte Dominique, într-un interviu acordat ABC News. "Cred că a vrut ca eu să fac ceva ce el nu a putut să facă".
Dumitru şi Camelia Moceanu şi-au dus fiica la gimnastică atunci când avea 3 ani şi, curând, avea să le fie clar faptul că micuţa lor avea un dar special. "Gimnastica a fost menirea mea, m-a ales", continuă gimnasta americană de origine română.
Când Dominique a împlinit vârsta de 9 ani, Dumitru şi Camelia au dus-o la antrenorii Bela and Marta Karolyi. Fata a fost acceptată în program, iar familia s-a mutat în Houston, Texas.
"Bela Karolyi este cel mai bun antrenor pe care îl are gimnastica. Iar Dominique Moceanu avea nevoie de Bela Karolyi pentru a deveni gimnasta care dorea să fie", spune Christine Brennan, jurnalist ABC şi editorialist la USA Today.
Gimnasta de origine română rememorează şi episoadele dureroase, în drumul ei spre aurul olimpic. La numai 13 ani, în 1995, Dominique câştiga Campionatele naţionale de gimnastică, învingând sportive mult mai experimentate. Astfel locul ei în lotul care mergea la Jocurile Olimpice părea asigurat. Nici măcar fractura de la piciorul drept, chiar înaintea Olimpiadei, nu a oprit-o pe Moceanu. @N_P
