Sindromul Tourette este o afectiune neurologica, manifestandu-se prin miscari repetitive, stereotipice si involuntare, dar si ticuri verbale.
Isi ia numele de la pionierul neurologiei franceze, dr. Georges Gilles de la Tourette, care in 1885 a pus prima data acest diagnostic unei nobile in varsta.
Cu toate acestea, boala este cel mai adesea depistata in anii copilariei, intre 7 si 10 ani. Nu are legatura cu grupul social sau etnic din care face parte copilul, educatia de care are parte sau felul in care creste. Totusi, afectiunea este de 3 ori mai intalnita la baieti decat la fete.
In unele cazuri, simptomele se manifesta doar in anii copilariei, dar in altele raman sechele si la maturitate. Dupa cum declara dr. Bogdan Macadon pentru Ziare.com, exista doua tipuri de ticuri:
- ticuri simple: acestea sunt scurte, subite si repetitive, implicand un numar limitat de muschi, cum ar fi clipitul din ochi, grimase faciale, dat din umeri sau din cap. In ceea ce priveste ticurile vocale, acestea pot sa includa stranuturi, sunete ca de tuse ori de curatare a gatului.
- ticuri complexe: acestea implica mai multe grupe de muschi, grimasele sunt mult mai complexe, mult mai evidente, la fel ca miscarile de umeri sau de gat. Cele vocale pot sa includa chiar cuvinte sau expresii pe care bolnavul simte nevoia sa le spuna.
Ticurile se manifesta mai rau in situatiile pline de anxietate, asa ca se intampla ca cei mici sa fie vazuti ciudat la scoala, caci atunci cand sunt testati ei se sperie si ticurile lor apar, ceilalti copii razand de ei.
Camuflarea ticurilor
Desi sindromul Tourette este involuntar, exista oameni care reusesc oarecum sa suprime aceste ticuri sau macar sa le camufleze, pentru a nu mai fi atat de evidente pentru cei din jur.
Este foarte greu pentru ei sa faca acest
