Suportati niste injuraturi? In regula, considerati ca le-am transmis. In lipsa unor lecturi de natura sa ma impinga in categoria delicatilor, am comis in gand singurul discurs pe care candidatii il pot manevra in creier usor, fara sa le crape anevrismul. Se cheama ca ne-am situat pe aceeasi lungime de unda.
Si-acuma, scriem compunere. N-o vor intelege, o vor trata cu dispret, dar atata bai sa fie!
Dragi candidati si reprezentanti ai lor, noi, poporul roman, va rugam in genunchi, cu voci mici, de veverite prinse la furat in cusca vulpii, sa faceti alegeri in fiecare an. Ne trebuie drumuri bune, scoli, gradinite, stadioane, canalizare, aeroporturi, parcuri industriale, spatii verzi. Datorita voua, care alergati cu limba scoasa dupa fiecare vot, le vom avea.
Fara alegeri, viata noastra nu mai are niciun sens. Traim democratia ca pe ultima noapte de dragoste, va iubim pasii, pantofii, sireturile, ciorapii, veneram pamantul pe care calcati, fie el plin de ghiocei.
Luati-ne viata, luati-ne demnitatea, luati-ne libertatea, dar dati-ne alegeri! Smotociti-ne, abandonati-ne printre semne de intrebare, puneti dinamita peste sperantele noastre de a va fi parteneri, dar nu ne lasati fara urne!
Vom continua sa va platim salariile, caci moartea e crestina, dar ce ar insemna micuta noastra viata fara perspectiva de-a va unge starosti in fiecare an in fruntea nuntii colorate? Cine ne-ar mai colecta darul?
Daca patria este acolo unde este bine, faceti bine si ne dati patria! Caci ea este vocea norodului inlantuita pe trupul vostru gros, intr-o adoratie patimasa, fara perspectiva de-a se termina vreodata.
Iubire, ambasadorul tau candideaza! Romanie, osteanul tau lacrimeaza! Caci cum sa nu-i picure ochii daca nu aude glasul care anunta "atentie, se deschid urnele!".
Dragi candidati si repreze
