Întreaga Europă, ba chiar întreaga economie mondială, trăieşte un moment de suspans fără precedent: cel legat de viitorul statut al Greciei. În funcţie de rezultatul la legislativele de pe 17 iunie, se vor desena două scenarii. Fie Grecia rămâne în zona euro şi continuă să strângă cureaua, aşa cum fac irlandezii şi portughezii, în speranţa că alături de partenerii lor europeni sacrificiile lor vor fi mai suportabile. Fie Grecia renunţă la moneda unică europeană pentru a încerca o ieşire din criză solitară, prin recuperarea unei suveranităţi monetare de natură să-i permită recurgerea la devalorizarea monedei naţionale, drahma. În acest al doilea caz toată lumea se teme de o reacţie în lanţ: de unda de şoc bancară şi financiară a acestui scenariu se tem nu numai europenii, dar şi americanii, chinezii sau japonezii.

Poziţia oficială a europenilor, când vine vorba de Grecia, este neschimbată, dar emană din ea ceva suspect, ca din orice declaraţie făcută în “limba de lemn”. Bruxellesul şi marile capitale europene consideră că Grecia trebuie să rămână în zona euro şi că solidaritatea europeană este obligată să funcţioneze.

Dincolo de aceste declaraţii, însă, circulă foarte multe zvonuri, speculaţii şi informaţii paralele. Bruxellesul, Banca Centrală Europeană, marile bănci în general, precum şi diverse instituţii cum ar fi Fondul Monetar Internaţional imaginează deja ipoteza ieşirii Greciei din zona euro şi se pregătesc să reacţioneze în consecinţă. Franţa se consideră ţara cea mai expusă într-o asemenea perspectivă întrucît deţine în jur de 100 de miliarde de euro din datoria greacă. În general, Europa riscă să piardă 370 de miliarde de euro dacă Grecia renunţă la moneda unică.

În Europa, presa se ocupă pratic în fiecare zi se dilema greacă, iar uneori o face pe un ton exaltat. Atenţie, scria la jumătatea lunii mai cotidianul catolic francez La Croix,