In sfarsit, a sosit "the longest day". Cu doua saptamani inaintea solstitiului. Una anuntata ca fiind cea mai oparita de la Revolutie incoace. Sub uriasa marmida a "localelor" ard armasareste pasiuni oarbe, orgolii pana la hotar patologic, declaratii tunate, sudalme de maidan nud, nadejdi ariviste, visuri de tartor neimplinit.
Nimic nu va lipsi din recuzita balciului corcit rezultat dintr-un tata Fanar si o usuratica manea. Afise cu Mitici incravatiti, palcuri de imberbi pribegind in maini cu straifuri de velina policroma pentru doi covrigi si un clondir de zeama indulcita.
Portavoci, fluiere de militian evoluat, panere cu brichete personalizate si sepci de tifon, popi electorali propovaduind cu game de tarcovnic in favoarea nu stiu cui. Daca e cazul, macar pentru ei insisi.
Cale de-o zi, dupa lung prilej de vorbe si de ipoteze, Romania va fi deconectata de la trebile lumesti, aratand ca "un copil de tata uitat de maica-sa-n tramvai".
Invingatorii vor culege caimacul, invinsii vor lua totul la refec: zodii, divinitate, soarta, vreme, alegatori. Nu neaparat in aceasta ordine. In corul loserilor se vor mai gasi ocari si folclor fara perdea emise printre dinti strepeziti de ura, pizma si lehamite.
In 41 de voievodate, plus cetatea lui Bucur, se joaca la totul sau nimic. Alegerile locale sunt mai aprige decat cele pentru demnitari de centru. Aproape fiecare cunoaste pe fiecare dintre concurenti. Ii stie trecutul, numarul de neveste si ibovnice, vorba mieroasa ori dimpotriva puterea de a roboti, rezistenta la bauturi betive etc.
Unora lesne le va fi trecerea parleazului cu urne pentru un nou mandat. Capitala, Aradul, Constanta, Piatra Neamt, fiefuri inexpugnabile intrusilor, sunt antamate de catre actualii crai de curte veche. Fireste, surprizele au constituit intotdeauna deliciul publicului. Nume vor
