Mâine, pe la prânz, după ce au numărat buletine de vot toată noaptea, unele partide s-ar putea trezi cu moralul la pământ. Vor constata că rezultatele lor în alegeri sunt departe de cele scontate şi că electoratul le-a amendat politic, chiar şi la votul uninominal. Trei formaţiuni prezintă risc crescut de depresie, iar prima dintre acestea este PD-L.

Fostul partid de guvernământ are ocazia să afle, nemijlocit, câţi alegători i-au mai rămas şi să pornească, astfel, spre parlamentarele din toamnă, de pe o bază corectă. Candidaţii PD-L, oricât de bine pregătiţi ar fi unii dintre ei pentru administraţia locală, plătesc cu toţii poliţele partidului. Calitatea de „pedelist” cu amintirile urâte generate de aceasta – salarii tăiate, pensii mici, aroganţă, corupţie, scandaluri – ar putea prevala asupra personalităţii candidaţilor la primării şi consiliile judeţene, chiar şi asupra acelora cu reputaţie bună. Este un handicap pe care PD-L a încercat să-l amelioreze printr-un truc vizual, înlocuind culoarea portocalie, cu care toată lumea îl identifica în campaniile electorale trecute, cu verdele înrourat, împrumutat din imnul propriu. Schimbând culoarea, partidul, în ansamblu, nu a dat însă refresh, aşa că nu poate înverzi în memoria oamenilor şi pe listele de vot, ci seamănă, cel mult, confuzie. În oraşe, mai ales, el poate conta doar pe nucleul său dur, în zonele rurale funcţionând diferite metode de persuasiune, ce i-ar putea aduce bonusuri. Dacă la localele din 2008, s-a situat la o distanţă infimă de PSD, depăşindu-l chiar la votul politic, pentru consilierii judeţeni, de data aceasta s-ar putea să nu doboare scorul PNL (liberalii au luat jumătate din voturile primului clasat), rezultat pentru care ar trebui să mulţumească USL, fiindcă l-a scos, la timp, de la guvernare.

Localele reprezintă un test concludent şi pentru două partide cu pretenţii, care însă