Cand Juan si-a cumparat in 2000 o casa cu 150.000 de euro, din care banca i-a avansat 130.000 de euro, nu banuia el ca in 10 ani va ramane fara casa, somer, iar Statul urma sa "salveze" tot banca, dandu-i aproape gratis cateva miliarde de euro.Pentru Juan, asta era nedreptatea nedreptatilor. Banca va ramane proprietar si peste casa lui, il va urmari in instanta pentru diferenta de bani, iar Statul va alimenta conturile bancii cu cateva miliarde de euro.Vecinul lui Juan, Ortega,si-a retras in graba toate economiile sale, depunandu-le in bancile engleze. “Sunt mai sigure”, spune Ortega, iar Juan nu are cum sa-l contrazica. Ce vina au cei doi pentru ca Spania a ajuns sa solicite salvarea de la faliment? Problema Spaniei nu era in mod necesar nivelul datoriei suverane- un nivel de 78% din PIB e ridicat, dar nu ucigator. In ciuda multor articole din media, nici macar somajul nu este adevarata drama a Spaniei. Daca luati de pilda SUA, unde somajul e la 8-9%, daca ii scoateti din statistici pe cei cu contracte pe perioada determinata (care muncesc cateva saptamani pe an) o sa ajungeti poate tot la 20%. Drept e ca la spanioli munca la negru e in voga, dar asta e o alta discutie.
Problema Spaniei e una bancara si imobiliara. Spania a cunoscut bula imobiliara in anii 2000, bula finantata prin credit ieftin, asa cum au facut toti europenii. Dupa cativa ani, preturile au inceput sa scada. Apoi, sa se prabuseasca de-a dreptul. O casa luata cu 100.000 de euro, valora 70.000. Ca sa va faceti o idee despre ce inseamna acest lucru in termeni financiari, ganditi-va ca doar companiile de constructii datorau bancilor peste 330 de miliarde de euro in 2011. Taierile salariale, reducerea alocatiilor, inghetarea pensiilor, masurile de austeritate luate in cateva valuri succesive nu au facut decat sa adauge benzina pe foc. Milioane de spanioli ramasi someris-au vazut in imposibilitat
