Săptămâna trecută, mi-a fost dat să ascult o pledoarie în favoarea postului de televiziune comunist NIT chiar în capitala UE, la Bruxelles, şi nu oriunde, ci în sala Anna Politkovskaya a Parlamentului European.

În faţa a vreo sută de jurnalişti din peste 20 de ţări, un deputat german a vorbit despre „închiderea unui post TV de opoziţie" din Moldova ca „exemplu grav de reprimare a libertăţii de exprimare". Noi, cei câţiva ziarişti moldoveni, am făcut ochii mari de mirare. Or, domnul europarlamentar Helmut Scholz (reprezentant al Stângii Unite, un mai vechi prieten şi avocat al PCRM) a „uitat" să spună că e vorba, de fapt, despre un canal de propagandă şi manipulare comunistă, care incita la ură şi violenţă, care a fost alintat de fosta guvernare PCRM cu frecvenţe pe tavă, finanţare grasă şi sediu bun pe bani puţini.

Apărătorul NIT nu a spus nimic nici despre faptul că această „scârbă mediatică", vorba lui Nicu Popescu, a încălcat şi a sfidat ani la rând tot ce se putea - norme deontologice, legislaţie, reguli de bun simţ - şi că anume pentru asta a rămas fără licenţă, nu înainte însă de a fi epuizate toate măsurile de avertizare şi sancţionare prevăzute de Codul Audiovizualului (cod adoptat, apropo, pe vremea guvernării comuniste, fiind coordonat cu experţii europeni). Am spus toate astea în intervenţia mea, menţionând că felul cum a prezentat lucrurile Helmut Scholz creează impresia greşită că în Moldova condusă de AIE se întâmplă lucruri groaznice, pe când pe vremea comuniştilor presa independentă huzurea de bine.

Replica parlamentarului nu s-a lăsat aşteptată. Ţinându-mi o lecţie despre toleranţă, principii şi valori democratice, dreptul telespectatorului de a schimba canalul etc., Helmut Scholz a încheiat prin a concluziona că „situaţia din Moldova nu e departe de ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, în Rusia şi chiar în Belarus". Nici mai mult n