Aş putea să mă încarc de procente. Să comentrez, estimativ, ce s-ar putea întâmpla. Cifrele vin pe diverse căi. Par reale. Cam peste tot câştigă cei care au fost în funcţii.

Poate că ar trebui să mă arăt revoltat de fraude, deşi ele nu s-au soluţionat niciodată. Până la urmă contează ce votează oamenii. Din câte am observat eu, nimeni nu prea mai vrea să meargă la vot. Se duc unii care au primit avantaje. În acest an s-au dat bani direct. În sectorul 5, unde locuiesc, Vanghelie a dat câte patru milioane de lei pentru copiii care au note bune. Am luat banii şi am tăcut. Am văzut la TV că unii părinţi au luat banii şi nu le place. Mârâie. Până să aflu că şi în alte locuri s-au dat bani pentru copii, am crezut că Vanghelie poate fi un fel de Mesia.

Altfel am votat, noi toţi, oamenii bogaţi. Aşa facem şi în continuare. Primim la uşă câte un cadou, credem că se vor face nişte clădiri în zona noastră şi ne ducem în freză.

Aleşii sunt bogaţi. Mulţi dintre ei nu au terminat nicio şcoală obişnuită. Sunt agramaţi. Nu reuşesc să vorbească fără să facă greşeli.

Dar îşi dau sufletul când ţin o cuvântare. Pensionarii lăcrimează. Tinerii închid televizorul. După atâţia fluturaşi, tinerii tot nu ştiu cu cine ar putea vota. Rămân câteva zeci de mii de oameni, aduşi din motive materiale.

Noi, deştepţii, stăm acasă, dispreţuim şi candidaţii şi procesul electoral, avem o ţară a noastră. Despre care vorbim cu prietenii şi în legătură cu care suntem, puţin, dezamăgiţi.

La alegeri, cum a fost ieri, ne luăm după alţi oameni. Votăm ce spun prietenii. Fără să ne gândim bine. În scârbă. Nu ne place nimeni, dar avem păreri din belşug.

Din confuziile astea apar nenorociri. Poate, mai demult, românii au votat cu Iliescu. Părerile sunt împărţite. Copiii au reţinut ce au făcut părinţii, atunci. Timpul a dovedit că Iliescu