- Comentariu - nr. 111 / 11 Iunie, 2012 Cautam fericirea in jurul nostru. Pretutindeni si toata viata, asta facem. Cautam disperati si asteptam fericirea. Tot timpul ne intrebam daca putem fi fericiti. Intrebarea nu este una retorica, ea are un raspuns, singurul de altfel. Acesta este: da, putem fi fericiti. Daca nu am da acest raspuns, atunci toate sperantele noastre ar fi desarte. Putem fi fericiti si, de cele mai multe ori, chiar suntem. Insa, preocupati de problemele cotidiene, uitam sa privim in jur; uitam sa ne privim, sa ne ascultam sufletele si asteptam minunea! Nu vedem ca minunile au loc in jurul nostru. Copiii nostri s-au nascut sanatosi. Este o minune, nu? Cate emotii are o familie tanara pana cand li se naste copilul? Cate nopti nedormite si spaime traieste o familie pana cand ajunge sa-si vada copilul adult? Se spune ca doar atunci cand suntem bolnavi stim sa apreciem sanatatea. Ei bine, atunci ar trebui sa ne bucuram ori sa facem in asa fel incat sa apreciem zilele normale pline de rutina. Sa ne bucuram si de ele! O astfel de bucurie invatam a o iubi, sa o transformam in fericire. Normalitatea este o minune, cu ea ne intalnim mai in fiecare zi. In fiecare zi viata ne este plina de iubire. Ne iubim copiii, sotii, bunicii, socrii, prietenii. Iubirea este o minune si face parte din viata noastra. Aceasta este minunea. Ce alta minune mai asteptam? Este aici, langa noi, iar noi o cautam in alta parte! GABRIELA BORDA - Comentariu - nr. 111 / 11 Iunie, 2012 Cautam fericirea in jurul nostru. Pretutindeni si toata viata, asta facem. Cautam disperati si asteptam fericirea. Tot timpul ne intrebam daca putem fi fericiti. Intrebarea nu este una retorica, ea are un raspuns, singurul de altfel. Acesta este: da, putem fi fericiti. Daca nu am da acest raspuns, atunci toate sperantele noastre ar fi desarte. Putem fi fericiti si, de cele mai multe ori, chiar suntem. I