- Social - nr. 112 / 12 Iunie, 2012 Antirevizionismul romanesc – expresia platitudinii, incompetentei si lasitatii Antirevizionismul romanesc este o simpla reactie defensiva, subtire si de moment. Cronicizata, insa, la atitudinea provocatoare a Ungariei fasciste, comuniste, dar intotdeauna rasista si sovina. Prostia antirevizionista romaneasca consta in aceea ca nu s-a limitat la contracararea revendicarilor unguresti, ci respingea, de plano, orice punere in discutie a tratatelor de pace. Prin aceasta atitudine a reusit, penibila si deloc corecta pozitie, de a pune pe acelasi plan o problema reala – problema sudeta cu o problema inventata – asa-zisa problema transilvana. In schimb, in Ungaria, prin ura de rasa incriptata in cultura, o minoritate a lichidat majoritatea nemaghiara (germana, romana, slovaca)! Una din cele mai mari pierderi din bazinul Dunarii a suferit-o svabii dunareni, care au fost complet asimilati si dislocati chiar si unde detineau majoritatea absoluta (Branau). Asimilarea totala, fara precedent in Europa, nu a intampinat nici macar o reactie formala din Germania, Romania sau Slovacia! Mai mult, maghiarizatii maghiarizanti au beneficiat, tot timpul, de asistenta politica si economica a Germaniei pentru pozitia ungureasca care punea in cauza tratatele de pace. Cu alte cuvinte, antirevizionismul romanesc a "legitimat” intr-un fel pretentiile Ungariei rasiste si sovine in Transilvania, lipsite de fundament demografic si istoric. Ungaria a indus, la vremea sa, in eroare pe Bismarck, pe Hitler, pe Kohl, revizionismul unguresc fiind unul din fructele culturii rasiste si xenofobe maghiare, al culturii urii, cum rezulta din studiile lui Johann Weidlein. Antirevizionismul romanesc a mai fost si mai este o insulta la adresa milioanelor de romani din Bulgaria, Serbia, Macedonia, Ungaria si Ucraina, ramasi la dispozitia unor nationalisme devastatoare. O insu