In primul rand: are cineva vreo siguranta ca interviul nu a fost dat de admiratoarea Elenei Udrea? “Cine simte ca mine, sa faca la fel”?! Ce e asta, un indemn la sinucideri in masa? Si unde sa se opreasca valul, la presedinte? Pe de alta parte, se simte frenezia demisiilor in partidul despre care, in acelasi timp, Boc si Blaga sustin ca aproape a castigat alegerile. Teza conducerii partidului arunca in sfera patologicului acest seppuku ciudat al Kill Bill-ului pedelist.
Indiferent de numarul harakirilor de prin PDL, strategii partidului (in cazul in care mai exista vreunul) ar trebui sa isi imagineze ca simbolistica decapitarilor de la varf se bate cap in cap cu mesajul transmis de conducere: dracul nu e chiar atat de negru, de fapt nu am pierdut atat de grav, avem puterea sa revenim la parlamentare si sa preluam guvernarea de la USL.
Altfel, il face si pe Emil Boc sa para de pe alta planeta. Nu anunta el in discursul de dupa anuntarea rezultatelor oficiale ale victoriei sale ca din toamna vor lua mai mult decat USL? Care USL sigur, sigur nu va aduna mai mult de 50%. Aceste doua mesaje total incoerente si contradictorii exprima insa foarte bine haosul care domneste de la varful pana la baza PDL. Bulversarea totala la nivelul discursului si neputinta de a accepta o infrangere totala si atat de evidenta altfel.
Pierderea alegerilor este perceputa intr-un mod atat de umilitor tocmai pentru ca nici macar acum aceste specimene nu au inteles de unde li se trage si de ce si-au furat-o atat de clar. Sau refuza sa accepte adevaratul motiv. Problema cea mai mare insa pentru PDL insa nici macar nu a venit. Pentru ca votul de la locale inca nu a fost un vot totalmente politic, pentru ca unii primari PDL inca au mai amortizat o infrangere si mai dezastruoasa. Din cauza asta, parlamentarele ar trebui sa dea frisoane incontinuu admiratorilor de udre, boci si ana