Marți, parlamentarii români au demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, necesitatea aplicării urgente a Referendumului din 2009 privind reducerea numărului de aleși și restrângerea activității la o singură cameră legiuitoare. Astfel, ar fi posibil ca banii publici să fie utilizați numai pentru 300 de salarii de parlamentar, iar restul să fie folosiți pentru programe de educație continuă a acestora, de exemplu, în domeniul constituțional. Am văzut tot ieri că, reunite, Camerele Parlamentului produc aceleași enormități ca și Senatul și Camera Deputaților luate separat. Deci ne putem descurca la fel de bine și cu o singură Cameră.
Vorbesc de enormități pentru că, ieri, Parlamentul României a adoptat, prin vot, o declarație care spune, printre altele: „Avand in vedere ca atributiile presedintelui si Guvernului in domeniul afacerilor europene sunt partajate, in materie de politica europeana, de aparare si securitate, precum si in politica externa comuna a UE, este constitutional si functional ca presedintele Romaniei sa aiba precadere in a reprezenta Romania. In materie economica, sociala, bugetara, referitoare la fondurile europene, aderarea la Schengen, precum si in alte aspecte executive este constitutional si functional ca primul-ministru al Romaniei sa aiba precadere in a reprezenta Romania. Avand in vedere ca agenda Consiliului European din 28 iunie 2012 se refera la subiecte precum situatia economica in UE, adoptarea unor masuri economice si sociale, precum si continuarea negocierilor privind viitorul cadru financiar multianual 2014 – 2020, Parlamentul Romaniei considera ca primul-ministru trebuie sa reprezinte pozitiile Romaniei la lucrarile Consiliului European din 28 iunie 2012”.
Am luat și eu Constituția, ca tot românul, să văd unde sunt partajate „atribuțiile președintelui si Guvernului in domeniul afacerilor europene”. Nu am fost surprinsă
