Ar fi vorba deci despre stiinta nemiloasa a supravietuirii, despre iscusinta de a prospera, dincolo de orice sentimentalism, de a concura pentru viata si suprematie. Hindusii au mai multe moduri de a-si clasifica reflectiile despre realitate si de a le transmite din generatie in generatie, dar nu au un concept atotcuprinzator, cum este pentru noi filosofia, care sa cuprinda toate generalizarile lor fundamentale. Primul si cel mai insemnat dintre sistemele lor de clasificare este cel al celor patru scopuri sau domenii ale vietii umane. Acestea sunt: Artha, ce consta in posesiile materiale; Kama, ce se refera la dragoste si la placere; Dharma,, cuprinzand datoriile religioase si cele morale si Moksa, adica mantuirea sau eliberarea spirituala. Ne vom referi in continuare la primul domeniu sau scop. Artele care ii slujesc sunt economia si politica. Tehnicile de supravietuire si lupta pentru existenta. Literal, termenul artha se traduce prin „lucru, obiect, substanta" si se refera la obiectele care pot fi detinute, savurate, utilizate, lucrurile de care avem nevoie in viata cotidiana, pentru intretinerea virtuoasa a unei familii, administrarea unei gospodarii sau indeplinirea datoriilor religioase. Sunt obiecte care ne delecteaza simturile, ne implinesc sentimentele si ne satisfac dorintele specifice, inclusiv cele legate de dragoste, arte frumoase, vesminte, hrana, locuinta etc. Conceptul sanscrit Artha este echivalent cu cel occidental modern de Economie politica si semnifica „dobandirea bogatiilor, a prosperitatii lumesti, a folosului, profitului, averii, a rezultatului (...), afacere, lucrare, pret" (Heinrich Zimmer, Filosofiile Indiei, Humanitas, Bucuresti, p36). In cea mai larga acceptiune, prin Arthase intelege „ceea ce poate fi perceput de catre simturi", dar si „scop, finalitate, obiect, dorinta, motiv, cauza, ratiune, utilizarea sau finalitate", deci mai toate s