După cum a promis cînd era-n opoziţie, USL s-a apucat serios de operaţiunea "depolitizarea instituţiilor publice”. Curg valuri de competenţi. Mă dor ochii de-atâtea comunicate de presă cu eliberări din funcţie şi numiri la schimb. Ştiu, toţi ăştia noi sunt pe bază de pricepere. Şi meritau puşi. Toţi ăia vechi, evident, erau politruci. Şi meritau schimbaţi. Pregătit din timp, cutremurul a ajuns, în fine, şi la TVR. După blocarea conturilor instituţiei, sechestrele pe active şi golul din rezervoarele de carburanţi, a urmat sacrificiul ritualic. Prin vot democratic în Parlament, au dat jos, pe bună dreptate, sluga. Şi au pus în loc, aiuritor, argatul. Sluga era a ălora. Argatul e al lor.
Desemnarea ca director general interimar a lui Radu Călin Cristea, vânător consacrat de sinecuri, fost pupincurist apăsat al regimurilor Constantinescu şi (la început) Băsescu, reevaluat pe partea liberală şi dătător preventiv cu bidineaua şi pe pereţii noului premier, e chiar noaptea minţii. Dincolo de partizanatul ei politic evident şi peren, acum cel mai accentuat din istoria recentă, televiziunea publică e-n faliment la propriu. Are datorii, ieşite din orice scadenţar, care bat bine suta de milioane de euro. Nu şi-a plătit de doi ani dările către stat. A fost salvată de la închidere, în afara oricărei logici economice, de o lege de organizare şi funcţionare aberantă şi de intervenţiile politice la nivelul conducerii Fiscului.
Instituţia are nevoie, dacă decizia politică e să mai trăiască, nu de un lifting, ci de un vast program de restructurare: umană, financiară şi, nu în ultimul rând, profesională. Într-un mediu de business normal, TVR ar fi fost bagată-n lichidare şi dată pe mână unui administrator judiciar. În struţo-cămila românească, i s-a pus în funte un trist care n-a lucrat cinci minute într-o televiziune, care se uită-n camera de luat vederi ca broasca
