A încercat să reformeze profund sistemul de educaţie, să aducă învăţământul românesc în matca normalităţii – a valorii, a promovării pe merit, a recunoaşterii şi recompensării meritelor. Şi-a propus ca şcolile româneşti să nu mai dea nicio generaţie de absolvenţi pierzători în viaţă. A refuzat să facă pactul cu mediocritatea, cu clientelismul, să închidă ochii la promovările bazate pe plagiat.
Măsuri corecte, dar profund impopulare, care i-au atras nu numai duşmani din rândul celor vizaţi de schimbarea în bine. I-au atras şi virulente atacuri politice din partea celor care îşi construiesc un capital de imagine profitând de aceste nemulţumiri şi încercăînd să şi-i atragă de partea lor pe cei lezaţi de “reforma lui Funeriu”.
La câteva câteva luni de la plecarea lui Daniel Funeriu de la Ministerul Educaţiei, l-am invitat la un dialog despre viziunea noii conduceri (interimare) de la Educaţie, care pare să vrea cu orice preţ să anuleze tot ce s-a făcut sub ministeriatul lui. “Pactul cu mediocritatea”, aceasta este – în viziunea lui Daniel Funeriu, actual consilier prezidenţial pe probleme de educaţie, membru în Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Român – sintagma sub care pot fi grupate deciziile luate în ultimele săptămâni de interimat, incertitudini şi scandaluri de la Ministerul Educaţiei.
“Cea mai mare piedică vine, paradoxal, din partea oamenilor de valoare care nu se implică”
Domnule Funeriu, aţi fost ministrul care a încercat să schimbe profund sistemul de educaţie, fapt care a declanşat multe reacţii ostile. Dinspre cine v-au venit cele mai mari piedici?
Dinspre mediocritatea din România, fie că ea se află în rândul unor universităţi, private sau de stat, fie că se află printre liderii de sindicat, fie că se află la vârful unor partide politice, fie că se află în partea de slabă calitate a presei. Am avut s