De fiecare data cand corabiile PD se inecau, apareau ca din senin salvatorii profesionisti condusi de strategul Valeriu Stoica, secondat in ultima vreme de fostul prim ministru 78 de zile Mihai Razvan Ungureanu.
Faimosul strateg i-a salvat mai intai pe liberali, prima data prin 2001 cand voia sa-i bage in PSD, apoi in 2006, cand impreuna cu Teodor Stolojan, Gheorghe Flutur, Gheorghe Stefan... s-a hainit si a rupt o halca din PNL spre a i-o darui lui Traian Basescu cu tot cu liberalismul pohtit.
Perseverare diabolicum, zice un carturar de demult. Insuccesele nu l-au descurajat. Din contra, a devenit si mai nociv: s-a napustit pe capul PDL spre a-i cauta, impreuna cu comilitonii sai, mereu aceiasi, o noua identitate. Ei bine, in aceste alegeri locale i-a reusit: PDL agonizeaza, si-a uitat imnul, sigla si culoarea pe coclaurile politicii, iar verdele inrourat a ajuns de bascalie.
Unde e greseala?
De ce a gresit de fiecare data maretul strateg? Pentru ca nu pleaca de la o diagnoza precisa a starii de fapt, ci de la parerile sale ori ale nu stiu cui. Pentru ca politica nu mai inseamna manipulare a celor saraci cu duhul ca in anii '90, ci crearea si apoi alimentarea unui mainstream din ideologii si programe, unul pornit de la baza spre varf, asa cum s-au creat toate marile formatiuni politice.
Nici machiaverlacurile a la Catavencu atat de la moda la inceputurile democratiei noastre nu mai tin: poti cumpara oameni politici in functie de cati bani ai, dar sa nu te astepti ca ei sa-ti fie si credinciosi. Doar pana le ofera altcineva un pret mai bun. Invatatura din prima jumatate a acestui an echivaleaza cu o revolutie:
- politicile se negociaza, uneori cu duritate si lacrimi, dar se negociaza. Ce nu se negociaza cu cartile pe fata n-are viitor;
- un politician singur se poate agita pentru imagine si
