Un politician bun este un politician vizionar; cei care acționează și se comportă în 2012 la fel ca în 1992 nu au înțeles nimic din tendințele globale care au inclus și România.

Instalarea noului guvern a adus pentru unii un suflu de schimbare, mult dorită, deși nu neapărat benefică, pentru alții o întoarcere în timp, când România era dominată de Ion Iliescu. Redimensionarea și reîmprospătarea vieții politice și a celei publice este o igienă absolut necesară în democrație, iar actuala putere a avut multe de reproșat fostei puteri. Constatăm însă că Victor Ponta face deja aceleași greșeli ca alți politicieni aroganți, superficiali și lipsiți de scrupule dinaintea lui, pe care le dublează cu o agresivitate a foamei de putere care îl determină să preia modelul înaintașului său, Adrian Năstase, de a guverna prin ordonanțe de urgență. Schimbă arbitrar și fără niciun argument logic, juridic sau de performanță conducerea ICR în ciuda oricăror evidențe internaționale că acest institut este creditat excelent și a avut o politică culturală extrem de transparentă și corectă; promovează inculți și impostori în posturi de ministru; schimbă legea electorală înainte de alegeri, dar permite votarea unor primari penali și blocarea unor independenți; demite arbitrar oameni care au un résume internațional recunoscut de experți în domeniile lor; numește brusc membri în comisii de evaluare a plagiatului imediat după scandalul Mang; procurorii devin din acuzatori acuzați, ca și cum procurorii sunt la discreția oricărui politician care are un dosar de rezolvat; corupți notorii sunt eliberați din închisori de avocați făcuți peste noapte din foști băieți de casă ai partidului; dosare grele se curăță de probe, iar figura lui Ion Iliescu se relansează cu aplomb ca mentor inevitabil al națiunii române. Zilele acestea poartă, inutil, o vendetă cu președintele României, în locul oricăru