Dar n-aveau copii. Când au împlinit 30 de ani, au făcut consiliu de familie, au decis să aibă un băiat şi o fată, neapărat în ordinea asta. Când au împlinit 34, s-ar fi bucurat să aibă şi-un pechinez, numai că programul lor se opunea.

M-am decis să public din nou acest text scris mai demult (acum, vi-l ofer în variantă scurtată), după ce l-am primit, eu şi mulţi alţii, pe e-mail şi, din motive necunoscute, îi era atribuit lui Mircea Dinescu. Sunt măgulită, dar nu mulţumită. Să ne-nţelegem, Mircea n-are nicio vină, după cum nici eu n-am. Textul îmi aparţine. Deci:

Odată, la serviciu, am dat de o colegă nervoasă la toaletă. Ieşise din cabină, îşi netezea fusta şi bombănea: „Ştii bancul ăla? Cică se ruga Iţic la Dumnezeu: dă, Doamne, să câştig la loterie! Ajută-mă, Doamne, să câştig la loterie, hai, Doamne, de ce nu mă ajuţi să câştig la loterie?! Dumnezeu, agasat de atâta văicăreală, se repede la el: mă, Iţic, m-am străduit din răsputeri, dar te rog frumos, ajută-mă şi tu puţin: joacă la loterie!"

A continuat: „Aşa şi eu, dragă: tocmai am făcut acum un test de sarcină care, normal, mi-a ieşit negativ. Am plâns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindcă încerc de patru ani să rămân gravidă. După aia însă, brusc, mi-a bubuit mintea că n-am mai făcut sex de două luni! Eu şi soţul meu nu ne întâlnim decât 8 minute pe zi, dimineaţa. Şi, deşi el n-are nevoie decât de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindcă îmi fac părul cu drotul, pantofii cu cremă şi botul cu ruj."

Era femeie de carieră, obsedată de promovare, autoritate şi performanţă. Vorbea jumate-n engleză, jumate-n română, avea un soţ manager, care-şi făcea al doilea doctorat. Aveau bani, lucrau în multinaţionale, umblau numai cu nara pe sus.

Dar n-aveau copii. Când au împlinit 30 de ani, au făcut consiliu de familie, au decis să aibă un băiat şi o fată, neapă