Au maturat tot, dar daca nu au grija sa priceapa ce si-au dorit, ostasii USL s-ar putea sa se trezeasca la realitate cand va fi prea tarziu. Nu pentru ei, ci pentru o democratie prea plapanda inca pentru a fi dezvoltat anticorpii necesari luptei cu natura umana.
Nu ca s-ar fi produs candva, intre inceputul campaniei electorale si anuntarea rezultatelor, o mutatie care sa arate natiunii cum victoria poate avea functiune de agent civilizator. Nu de pericolul asta ma tem. Ci de convingerea ca, odata agatat de cer trezindu-se, omului politic ii creste inca un rand de obraji, inca unul de buci, niste degete in plus cu care pipaie mereu realitatea si i se pare prea mica pentru ditamai victoria, buzunarul, aspiratiile.
In dulcele stil, se va produce urcarea la cap. Nici asta n-ar fi o noutate. Cu fiecare cocotare la putere, partidele au capatat deprinderi fara legatura cu modestia si interogatia asupra drumului natiunii, ci cu impresia vesniciei.
Iar oasele PDL au fost zdrobite atat de tare, de pulbere, incat avem cu totii in minte, cred, anii de dupa Revolutie, cand valul anticomunist i-a adus lui Ion Iliescu (sa mori de ras!) tot ce-si putea dori un om decis sa orienteze tara fara poticneli spre democratie si economie de piata: o majoritate larga.
Pe fundatia acestui scor electoral si cu ajutorul uninominalului dintr-un singur tur, daca nu va face greseli copilaresti, USL nu are decat sa creasca precum Fat-Frumos. Are primari, sefi de consilii judetene, dorinta de a se alia cu UDMR ca sa pulverizeze orice, si Guvern.
Cu o asemenea armata nu are voie sa greseasca si nici nu mai poate sa afirme, peste cinci luni, ca greaua mostenire ii rupe picioarele. Dar cum vor reactiona niste politicieni care se vor vedea singuri in pozitia de a guverna tara avand catre 70 la suta din Parlament?
Vor neglija Opozitia
