- Istoric - nr. 114 / 14 Iunie, 2012 In deschiderea stagiunii 1971/1972, Ion Fiscuteanu ii da viata scenica lui Stefan cel Mare, asa cum ni-l infatiseaza piesa lui Paul Anghel Saptamana patimilor. Intr-o pertinenta cronica din revista "Teatrul”, Mira Iosif incepe prin a afirma ca spectacolul regizat de Ivan Helmer este "inegal, contradictoriu, bolovanos, abrupt...”, dupa care continua: "Si totusi, dincolo de multiplele ei cusururi, aceasta montare are un farmec de netagaduit, iradiaza un adevarat magnetism, fiindca e vie, traieste. Helmer a tratat cu impetuozitate textul, fara reticente sau inhibitii in fata categoriilor si trimiterilor istorice si a construit monodrama unei situatii spectaculoase: omul exceptional, singur, obligat, intr-o conjunctura potrivnica, sa-si asume destinul, sa-si construiasca existenta pe masura stramtelor tipare impuse de vreme. Acest om exceptional, care poarta in aceasta drama numele de Stefan, e interpretat cu maxima dezinvoltura de Ion Fiscuteanu, actor care rastoarna cu acest prilej toate prejudecatile noastre privitoare la distributii. Este meritul lui Helmer de a fi sesizat capacitatea lui Ion Fiscuteanu de a crea acest rol, si de a fi exploatat marele temperament al interpretului, polarizand intregul spectacol in jurul sau. Brutal, capricios, viclean, naravas, cinstit, sincer, in prada tuturor ispitelor si avand taria inlaturarii lor, Fiscuteanu alterneaza un vast registru dramatic, dominand spectacolul si partenerii. [...] Fiindca personajul sau explodeaza prin vitalitate, uluieste prin forta naprasnica, iar teatrul presupune in primul rand viata fictiunii”. Urmatoarea creatie importanta a lui Fiscu este Locotenent-comandorul Philip Francis Queeg din piesa lui Herman Wouk Procesul rebelilor de pe "Caine”. Spectacolul, montat de Gheorghe Harag, este considerat de Valeria Ducea, in revista "Teatrul”, "o reprezentatie barbateasca,