În ședința de ieri, Guvernul USL (premier PSD) a decis prin Ordonanță de urgență trecerea ICR, de sub autoritatea simbolică a Președintelui României, în subordinea efectivă a Senatului, mai precis a Biroului permanent al Senatului. Această Ordonanță de urgență modifică Legea 356/2003, prin care se stipula că ICR funcționează sub autoritatea Președintelui României. În 2003, președinte al României era Ion Iliescu, iar Guvernul PSD (premier Adrian Năstase), care a compus și votat Legea 356, considera că funcționarea ICR sub autoritatea șefului statului constituie o garanție a autonomiei și nepolitizării ICR. Astăzi, tot un guvern PSD (condus de pupilul premierului de atunci), consideră că, dimpotrivă, funcționarea ICR sub autoritatea șefului statului constituie o politizare a Institutului.
Din două una: fie soluția PSD inițială era menită din capul locului să politizeze Institutul și acum PSD e nemulțumit că politizarea nu se mai face în sensul dorit de el, deoarece președinte nu mai este Ion Iliescu, ci Traian Băsescu; fie soluția inițială era bună, pentru că scotea efectiv Institutul de sub influența politicii, dar acum PSD dorește să renunțe la ea, deoarece vrea cu toată tăria să politizeze activitatea ICR. Dat fiind că există dovezi în minutele Consiliului de Conducere al ICR că fostul președinte ICR, Augustin Buzura, s-a putut opune cu succes unei injoncțiuni de politizare venită în 2004 din partea fostului șef al statului, Ion Iliescu, rezultă că formula inițială a Legii 356/2003 permitea autonomia politică a Institutului.
Concluzia este că Guvernul USL dorește cu atâta urgență să modifice Legea pe care singur a creat-o în 2003, deoarece știe că legal, în actuala formulă legislativă, nu poate dispune politic de ICR. Or, singura urgență care justifică această ordonanță de urgență este setea de subordonare politică cât mai rapidă a tuturor entităților ca
