Sedinta Colegiului Director al PDL a decurs exact cum era de asteptat sa decurga. Nu cu demisiile, ci cu cutitele si vitriolul pe masa. Cu frustrari, acuzatii, amenintari, santaje, listinguri telefonic. Nervi si degringolada. Iar rezultatul ei nu a fost decat cel mai probabil.
Si asta nu pentru ca in mod normal echipa care inregistreaza un astfel de insucces demisioneaza automat, ca gest minimal de onoare. Onoarea nu se poarta in politica romaneasca. O astfel de sedinta ar fi durat mai putin de o ora si ar fi avut ca unica misiune stabilirea detaliilor tehnice ale Congresului Extraordinar.
Actuala conducere a PDL a demisionat pentru ca era prea scindata de falii adanci cat Groapa Marinanelor, vechea garda contra garda prezidentiala, baroni vs delfini, numaratori de bile vs numaratori de bani si tot asa. Au rabufnit violent, ca puroiul dintr-o incizie, toate sciziunile acumulate de-a lungul timpului intr-un partid pe care Traian Basescu mai degraba l-a fragilizat prin dominatia autoriara si prin felul in care a impus ierarhii si figuri neasimilate de organismul politic dependent de el. Colegiul Director a facut implozie. Intrebarea este daca si partidul va face implozie.
De fapt, principala misiune a Colegiului Director de duminica este sa impiedice transmiterea undei de soc de la centru in teritoriu. Si acest lucru poate fi facut numai prin decizii ferme si miscari foarte rapide si hotarate. PDL are nevoie sa organizeze o Conventie Extraordinara in cel mai scurt timp, in week-end-ul urmator daca se poate. O conventie care sa dreneze toate tensiunile, toate frustrarile. Dar dupa ce aceasta terapie in grup se va fi sfarsit e vital ca aceasta conventie sa dea o noua linie partidului intrat in deriva.
Iar o noua linie nu poate fi data decat de oameni noi. E nevoie ca la conducerea PDL sa ajunga persoane necompromise, de num
