Rezultatele de la Bac de anul trecut vorbesc de la sine. Cu toţii cunoaştem actualul sistem educaţional. Cei mai mulţi îi simt lipsurile, îi caută drepturile şi se întreabă unde s-a produs ruperea şi cine e de vină pentru decăderea adevăratului examen de maturitate.
bucuresti.adevarul.ro a încercat să afle cum am ajuns „să n-avem nevoie de filozofi, ci să avem nevoie de bărbieri" (Bogdan Voicu, sociolog).
Sistemul de învăţământ din România se organizează şi prinde contur sub o formă unitară şi naţională abia la sfârşitul secolului XIX, atunci când Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România, reformează învăţământul românesc şi transformă stagiul primar de patru clase în învăţământ obligatoriu. În condiţiile în care această reformă se întâmpla în 1864 în România, nu trebuie uitat că unversităţi funcţionau încă din secolul XIV în ţări ca Germania sau Anglia.
Şcoală românească interbelică/ sursă: okazii.ro
„Deşi Cuza a reformat sistemul de învăţământ românesc, asta nu înseamnă că aplicarea reformei a fost imediată. Alexandru Ioan Cuza era un voluntarist, a vrut reformă, dar nu s-a gândit şi cum o aplică", explică istoricul Dan Falcan.
Craterul "Haret", de pe Lună, numit după Spiru Haret
Unul dintre cei mai mari reformatori ai României este, însă, Spiru Haret. Matematician, astronom şi politician, el a fost de trei ori ministru al Instrucţiunii Publice, între 31 martie 1897 - 11 aprilie 1899, 14 februarie 1901 - 22 decembrie 1904 şi 12 martie 1907 - 29 decembrie 1910. În această perioadă a reorganizat întregul învăţământ românesc.
Spiru Haret dorea ca prin învăţământ să îi ridice pe ţărani. La sat, învăţătorul nu era doar cel care învăţa copiii să scrie şi să citească, el trebuia să educe continuu. Mai mult decât atât, învăţătorul trebuia să educe şi pe ţăranul adult, să îi of
