Cu o campanie electorală mai degrabă sterilă, suficient de încrezător în şansa sa pentru a nu se mai autopromova la cote înalte, dar cu emoţii spre sfârşit, Radu Mazăre a ieşit din nou primar al Constanţei. O prietenă îmi spunea zilele trecute, când alegerile încă nu avuseseră loc, iar candidaţii erau în plin avânt electoral, că parcă avem o campanie electorală a degetelor. Ceea ce mi s-a părut şi mie că aşa este.

În contextul în care fiecare dintre candidaţi se întrecea să arate mai mult cu degetul pe afişele electorale, să „agaţe" alegătorul, să-l implice, să-l responsabilizeze în calitatea sa de cetăţean, cred că nu este de trecut cu vederea faptul că alegătorul nu s-a lăsat înhăţat, să zic aşa, şi şi-a văzut mai departe de drum, fără a trece în mod necesar pe la urna de vot. Amăgiţi şi dezamăgiţi succesiv în ultimii ani, oamenii nu s-au mai lăsat impresionaţi de una sau alta dintre promisiuni. Revenind la primarul în funcţie, cu toate degetele pe care le-a arătat pe diferitele bannere, cu toate sloganurile sale în care ne „avertiza" „am grijă de tine", în opinia mea, edilul şi-a dat arama pe faţă, dacă pot zice aşa, în momentul în care s-a prezentat la urna de vot. De ce? Păi, a venit însoţit de mai multe reprezentante ale sexului frumos, purtătoare de berete roşii. Tinere şi bătrâne, deopotrivă. Şi ce a făcut edilul? Parafrazând, putem spune că ne-a explicat clar că a venit cu grijile sale de zi, în speţă bătrânele, şi grijile sale de noapte, anume tinerele domnişoare. Ok, toate bune şi frumoase, fiecare trăieşte cum vrea şi cum consideră de cuviinţă. Dar ce mă fac eu, cetăţean al Constanţei, în situaţia în care nu mă regăsesc nici în categoria tinerelor purtătoare de bereţică roşie, nici (încă) în cea a bătrânelelor purtătoare de aceeaşi emblemă? Ce m-aş face, de pildă, dacă aş fi un constănţean de vreo 45 de ani? Nu mă încadrez în categoriile la grija că